Am in minte un articol despre meditatie de mult timp. Am tot amanat sa il scriu, caci nu ma simteam pregatita sa impartasesc lumii ceva ce nu eu inca nu stapaneam. Nu stapanesc nici acum meditatia, caci nu este ceva la care devii „bun”, ci care pur si simplu TE FACE bun. Te face iubire. Intelegere. Liniste. Credinta. Curaj. Dumnezeu. TU. Dar acum, dupa aproape un an de la intitierea procesului meu de vindecare si auto-cunoastere, pot macar sa scriu aici ce inseamna pentru mine meditatia.
Asadar, ce s-a vrut initial a fi un articol despre meditatie si cum ne ajuta ea in general, s-a transformat in experienta mea personala, pe care o las aici, cu inima deschisa.
Primul „contact” cu meditatia
Incepusem deja procesul meu constient de vindecare si veneau spre mine tot felul de informatii legate de ce inseamna „spiritualitate”.Pur si simplu atrageam toate circumstantele care ma initiau pe acest drum, pe care paseam timid, plina de intrebari, dar in acelasi timp deschisa catre TOT. Asa cum se intampla de obicei, profesorul apare atunci cand studentul este pregatit. „Maestrul” meu, care imi este si ghid in calatoria asta minunata catre mine insami, a venit cand aveam mai mare nevoie. Fara sa caut, ci doar am cerut. Din disperare, deznadejde, frustrare, oboseala, tristete, anxietate, frica.
In primava anului trecut, eram efectiv la capatul puterilor mele psihice, pe marginea depresiei, dupa cateva experiente pentru care acum sunt foarte recunoscatoare ca am „ales” sa le experimentez. Credeti-ma cand va spun, toate au un sens si un scop. Chiar si cele mai negre momente. Dar asta este alta poveste.
„Maestrul” meu ma ajuta sa ma vindec si ma initia in a ma cunoaste pe mine insami, dar eu eram in fond responsabila de ce primesc din acest proces si ce aleg sa fac din el. De la primele sedinte de terapie simteam cum ma transform. In fapt, nu ma trasformam, ci deveneam exact cine eram EU cu adevarat, dintotdeauna. Am inceput sa pun intrebari despre meditatie.
In acest context a intrat in mainile mele cartea care mi-a deschis mintea, despre care am scris aici. „Tu esti placebo” are o meditatie ghidata de o ora la final. Dar, pana am avut curajul sa o practic prima oara (desi citisem cartea si rezonam profund cu ea) a trecut ceva timp.
„Nu cred ca sunt pregatita. Nu cred ca pot sa stau atat linistita. La ce o sa ma gandesc? Daca nu ma pot concentra?” Si alte intrebari ce veneau la pachet din subconstientul meu ce incerca sa ma saboteze inca.
…intr-un studio de yoga!
Universul a facut ca, la scurt timp dupa toate aceste ganduri ,sa dau pe net de o pagina a unui club de yoga si meditatie,. Am rezervat o clasa si dusa am fost. Eram asadar in fata primei mele meditatii, intr-o camera unde se auzea doar musca, cu inca 3 persoane, dintre care una era adusa de mine „cu forta” mai in gluma, mai in serios. In fata noastra, un indian super simpatic, in care aveam toata increderea ca o sa ne ghideze in cea mai profunda meditatie.
„O sa am o initiere pe cinste, zic.”
Inchidem ochii. Trec cateva minute. „Cand o sa ne zica sa ne relaxam mainile si picioarele? Sa ne gandim la un rau ce curge si la o canapea in care ne afundam?” Astea au fost primele mele ganduri. Dar nu s-a intamplat nimic din toate astea. Aparent nu era o meditatie ghidata, asa cum credeam, cu una pentru…avansati! Ma „trezisem” (la figurat-ma trezeam spiritual) intr-o camera dubioasa cu 5 oameni ce intonau la unison „OMMMMMM” in continuu. Nu intelegeam nimic. Habar nu aveam de ce tot repetam acest sunet si ce se intampla. Dar imi placea la nebunie!
Va spun sincer, comod de-a binelea nu a fost. M-a durut spatele, imi amorteau picioarele si imi doream cu ardoare sa deschid ochii sa vad ce fac ceilalti (in special persoana de langa mine). Dar nu am facut-o. Am stat in starea aia. Fara sa stiu la ce „ar trebui” sa ma gandesc, fara sa imi fortez mintea sa se goleasca. Pur si simplu am stat si m-am bucurat de liniste.
Brusc, am auzit vocea simpaticului indian. Trecuse o ora. Nu imi venea sa cred. Statusem o ora cu gura inchisa, cu mintea in frau, cu rabdarea cizelata. Ok, deci, pot sa o fac.
De atunci n-am mai fost niciodata la o clasa de meditatie. Nu pentru ca nu mi s-a parut util (cai chiar a fost absolut revelator), ci pentru ca mi-am dat seama ca pot si vreau sa o practic singura, la mine acasa. Ca nu am nevoie neaparata de un mediu special amenajat. Tot ce am nevoie este in mine si am tot ce imi trebuie.
Cum am inceput sa meditez acasa
In prima faza, am facut meditatia din carte. Am urmat-o vreo 2 luni, insa nu am putut sa rezonez in totalitate cu ea. La un moment dat, am simtit ca imi umple prea tare capul. Este o meditatie foarte buna, eficienta ei este demonstrata stiintific, insa pentru mine nu a functionat asa cum doream. Dar era un inceput. Simteam deja primele efecte. Punctual:
- Eram mai calma in trafic. Aveam rabdare sa stau la semafor zeci de minute si nu ma deranja absolut deloc, cand alteori doar biata mea masina stie ce putea sa iasa din mine. La job-ul pe care il aveam atunci, eram perfect in regula cu clientii care alteori ma scoteau din sarite. Si multe alte detalii cotidiene care, dintr-o data, nu ma mai afectau.
Cel mai important, deveam constienta ca pot sa ma vindec. Linistita, zambitoare, curajoasa. Descopeream in interior ceea ce se numeste „credinta”.
Atunci a fost si momentul in care am fost in prima calatorie singura, in Istanbul (despre aceasta experienta am scris aici). Culmea, era o calatorie in scop medical. M-am bucurat maxim de fiecare minut si m-am intors si mai pregatita sa imi continui procesul.
La intoarcere, am schimbat insa felul in care ma conectam la mine. Incepusem sa imi construiesc propria meditatie. Imi puneam o muzica de relaxare, imi relaxam muschii corpului si intram in starea mea meditativa, in care tratam „problemele” care ma macinau (in perioada aceea erau sanatatea si locul de munca in care nu ma mai regaseam). O faceam cutivand ganduri pozitive, imaginandu-ma asa cum voiam sa fiu: sanatoasa, facand ce imi place, fericita,etc. Apoi MULTUMEAM pentru ele ca si cum deja le-as fi primit. Stateam in jur de 40 de minute in meditatie. Incepea sa functioneze din ce in ce mai bine.
Bine am venit in viata mea!
Sinele meu autentic pur si simplu iesea si mai mult la iveala dupa fiecare meditatie. Deja simteam transformari mai mari decat cele din viata mea de zi cu zi:
- Aveam in general o stare de bine, de calm si liniste perpetua.
- Incepeam sa imi dau seama care este scopul meu, ce vreau de fapt sa fac cu viata mea si care este activitatea in care ma regasesc.
- Ma bucuram din ce in ce mai mult de timpul cu mine si nu mai simteam nevoia de atentie.
- In jurul meu se facea „curatenie”: atrageam oameni cu aceleasi valori in timp ce cei cu care nu mai rezonam, plecau.
- Ma bucuram de lucruri care nu mai erau lucruri: timpul cu familia, natura, bucuria de a fi eu insami, pasiunea pentru gatit, un zambet oarecare, o vorba buna. Si multe alte asemenea.
Imi formasem aceasta rutina care in combinatie cu terapia ma ajuta enorm sa iau decizii pe care alta data mi-ar fi fost frica le iau. Decizii care erau in concordanta cu sufletul meu. Asadar, atunci mi-am dat demisia si am refuzat orice oferta de job nu simteam ca este pentru mine. Atunci mi-am facut si blogul si m-am inscris la cursul de bucatar vegan. Stiam care-mi era scopul si ce trebuia sa fac.
Dupa asta, au urmat 2 luni in care nu am lucrat, a fost o perioada in care toata credinta mi-a fost pusa la incercare, in care eram din nou pe cale sa clachez. Pusesem rutina care imi facea atat de bine era pusa pe pauza, ritmul meu fusese brusc intrerupt. Ma trezisem intr-un mediu in care o luam de la 0 si nu stiam incotro sa o apuc. Aveam tot felul de ganduri de genul „Ce o sa se intample cu viata mea?”.
Am avut atat de mare nevoie de perioada aia! Am trecut prin ea, am simtit-o din plin. Si apoi am continuat sa lucrez la micul meu univers interior si sa reiau meditatiile.
Rugaciunile incepeau sa-mi fie ascultate, sincronicitati se intamplau si simteam cum ma intrept catre Scop. Continuam meditatia in aceeasi forma in care v-am descris mai sus, insa acum ceream alte lucruri, ceea ce credeam eu in momentul ala ca imi trebuie ca sa pot sa continui. Le-am primit, doar ca sa am o alta experienta din care sa invat niste lucruri minunate, intr-un mod aparent dur. N-am sa povestesc despre ce e vorba (ar fi o poveste destul de lunga si incarcata), spun doar ca a fost o experienta care pe moment a durut rau si parea nasoala tare, dar la fel ca si celelalte, s-a dovedit a fi un dar. Diferenta era ca de data asta o primeam altfel si mi-era deja mai usor sa ma recalibrez. Reactionam DIFERIT la factorii externi, deveneam constienta de puterea mea interioara si de faptul ca SUNT CAPABILA. Ca fericirea, iubirea si linistea SUNT deja in mine, NU in exterior.
De data asta n-am mai renuntat la mine si la credinta mea, nici macar o secunda.
Cum mi-am format tehnica mea
De 3 luni meditez iarasi zilnic.
Dupa ce am tot experimentat si am cerut ghidare in acest sens mi-au venit in maini si cateva carti care m-au ajutat sa imi formez o tehnica care mi se potriveste.
„Arta adevaratei vindecari” de Israel Regardie si „Secretele energiei” de Alla Svirinskaia sunt 2 carti care mi-au iesit in cale, care prezinta succint tehnici de meditatie accesibile oricui: pe centri energetici sau pe chakre. „Secretele energiei„ este un adevarat ghid in curatarea sufleteasca, nu am pus inca in practica tot ce scrie in ea dar partea cu meditatia m-a ajutat. Pe cealalta o recomand cu caldura, este o carte micuta de tot dar foarte utila, mai ales in contextul actual. Am gasit-o intamplator intr-o librarie si din pacate, nu gasesc sa va las link de la ea. Intre timp, mi-am mai luat aceasta carte, despre meditatia transcendentala.
Cred ca depinde foarte mult care este scopul meditatiei tale. Uneori tratam probleme anume si avem nevoie de un raspuns la o intrebare, alteori doar avem nevoie de liniste…La inceput poate fi foarte util sa urmam meditatii ghidate, pana ne formam o tehnica a noastra. Aici este meditatia de 20 de minute de care va spuneam mai sus:
Insa, cel mai important cred ca este SA INCERCAM pur si simplu. Poate sunt oameni care se gandesc ca nu ar putea sa faca asta, sau nu ar avea rabdare, sar nu ar sti cum – am fost acolo, inteleg. Si daca stam 10 minute in liniste, cu atentia indreptata catre sufletul nostru si avem un moment de recunostinta sau ne gandim la noi si la ceilalti cu iubire si compasiune, este mult mai mult decat nimic. Orice forma ia meditatia pentru tine, fa-o!
Eu insa, mi-am format practica mea, care este astfel:
- Imi pun muzica, de genul acestei melodii, apoi imi eliberez mintea.
- Incerc sa vad daca este vreun gand care mi-ar putea bloca energia si stau putin in el pana acesta dispare.
- Imi relaxez apoi fiecare parte a corpului.
- Apoi, cer Mamei Natura sa imi dea din energia ei si simt cum sunt conectata la ea.
- Apoi, vizualizez o sfera de lumina care pleaca de la chakra mea radacina pana deasupra varfului capului, petrecand cate putin timp in fiecare punct.
- De acolo, lumina pur si simplu explodeaza si se duce catre Divinitate si ma inconjoara complet, cu un sentiment de caldura.
- Apoi incep sa „lucrez” pe ce ma intereseaza, fie daca nu am nimic special de rezolvat, pur si simplu trimit in meditatia mea ganduri de lumina si iubire familiei mele si celor dragi, vindecare luminii intregi si mie insami.
- Apoi afirm ceea ce stiu despre mine ca sunt a fi :
LUMINA
IUBIRE
ARMONIE
FERICIRE
ABUNDENTA
SANATATE
CREATIVITATE
SUCCES
BOGATIE
Cum functioneaza, in fapt, meditatia
Tot ce spunem , gandim si vizualizam in timpul meditatiilor si rugaciunilor trebuie sa porneasca din inima si din intentii pure. De exemplu, daca ne dorim bani sau faima pentru a servi unui scop egocentric, mai avem muuulta munca de facut. Daca pe de alta parte, ne dorim toate aceste lucruri doar pentru a putea ajuta si pe altii si pentru a ne putea bucura de viata in lumea materiala in care traim la potentialul ei maxim, ele se vor materializa cu siguranta. TOATE gandurile pe care le emiti in timpul meditatiei si rugaciunii iti sunt ascultate. VEI ATRAGE catre tine exact ceea ce iti doresti, daca scopul tau este in conformitate cu ce esti tu de fapt: iubire, adevar, bunatate. Daca inca nu ai ajuns sa constientizezi ca in esenta ASTA ESTI si ACESTA ESTE SCOPUL VIETII, vei atrage acele experiente care sa te AJUTE sa intelegi ce esti, ca sa poti mai apoi avea CU ADEVARAT si lucrurile ce doar te sprijina sa le implinesti, fara sa DEPINZI de ele.
Ideal este sa ajungem la acea stare in care stim ce ne dorim, dar stim ca suntem in regula oricum. In care stim ca ce este pentru noi este deja al nostru si urmeaza sa se materializeze, pentru ca acea dorinta provine din iubire si bunatate. Caci fara acestea din urma, nu exista fericire si nu te vei putea bucura vreodata in mod real de ce ofera existenta pamanteasca.
Eu, cu adevarat
Am avut si momente in care „am trisat”. Am avut zile in care nu am meditat, in care mi-am pierdut speranta. Dar nu poti sa cunosti un lucru pana nu experimentezi si lipsa lui. Acum sunt intr-un punct in care mi-am recapatat echilibrul, in care sunt linistita, in care am in jurul meu doar persoane cu care vibrez, in care sunt recunoscatoare in fiecare secunda a vietii, in care zambesc singura in casa fara motiv. Nu sunt nici pe aproape la final de drum.
Profesional, am un scop pe care abia astept sa il vad indemplinit. Dar astept cu rabdare si primesc orice experienta imi este data pana atunci, din care pot sa invat. Personal, chiar daca nu am o persoana cu care impart toate astea, sunt mai completa decat oricand. Fizic, sunt spre vindecare si imi tratez corpul cu blandete si respect, chiar daca nu este perfect. Mental, imi analizez gandurile si observ ce se petrece acolo. Imi traiesc toate starile, le accept si apoi le las sa plece, in timp ce le cultiv pe cele care imi servesc bine: recunostinta, intelegerea, linistea, iubirea, autenticitatea, armonia, empatia. Sufleteste si spiritual, ma bucur la nebunie de aceasta experienta pe care o am aici si ma hranesc zilnic cu ce ma face sa vibrez!
Meditatia mi-a deschis poarta spre mine insami si spre Dumnezeu. Si cand spun Dumnezeu, ma refer la ACEL Dumnezeu care este al vostru. Ma refer la Univers, Energie, Buddha, Allah, Christos, orice nume ii dati. Este acum mai prezent in viata mea decat niciodata. Simt asta in tot ceea ce fac, in toate sincronicitatile minunate din viata mea, in toata iubirea care izvoraste din inima, in toata increderea pe care o am, in intentiile mele, in valorile pe care le-am capatat.
TU esti! Alege-te in fiecare zi!
ORICINE poate accesa fericirea. Oricine se poate conecta la Dumnezeu, caci el este in noi. El este „NOI”. Noi suntem El si tot ce este. Totul porneste dinauntru nostru. Datoria noastra este doar sa ACCESAM asta cu ajutorul uneltelor pe care la avem la indemana: meditatie, rugaciune, arta, terapie, natura, orice simtim ca ne este de folos spre cunoasterea acestei stari de a fi. Caci TU esti divin! Esti iubire, fericire, armonie, abundenta, lumina!
Este o munca perpetua, nu e usoara si nu se termina niciodata. Ideea este sa nu renunti la tine. Niciodata! Alege-te in fiecare zi. Fii acolo pentru tine. Fie ca e vorba de o meditatie, o rugaciune, 20 de minute de yoga, stat in natura sau pur si simplu stai cu ochii inchisi inainte de culcare si esti recunoscator pentru binele din viata ta. Caci toata viata e un bine, toata viata e un dar, toata viata merita sa fie traita la maxima intensitate. Si asta o putem face doar cunoscandu-ne pe noi insine, cunoscand adevarul si iubirea.