Scriu de pe o terasa cu o priveliste minunata asupra celor 2 moschee faimoase ce domnesc in centrul Istanbulului: Hagia Sofia si Moscheea Albastra, intr-o scurta vizita inainte de a pleca spre Darica, unde imi voi petrece cateva zile pentru niste investigatii medicale. Chiar daca destinatia mea este la aproximativ 60 de km de Istanbul, nu mi-as fi iertat sa nu acord 2 zile pentru a prinde macar o frantura din farmecul acestui oras plin de istorie. Asadar, in randurile ce urmeaza vreau sa va impartasesc atat sentimentul pe care l-am avut calatorind singura pentru prima oara intr-un oras complet strain, dar si cum am perceput eu Istanbulul si ce ofera el.
Cum este sa calatoresti singur pentru prima oara?
Recunosc ca am avut o usoara teama inainte sa plec, fiind pentru prima oara cand urma sa calatoresc all by myself intr-unul dintre cele mai mari orase din lume. Desi mai zburasem singura cu avionul, nu avusesem niciodata un trip de cateva zile in strainatate, in care sa fiu complet pe cont propriu. Ma gandeam numai la cate mijloace de transport trebuie sa schimb, cum o sa car toate bagajele, cum o sa iau legatura cu cei de acasa, cum o sa ma orientez intr-un oras necunoscut si asa mai departe; dar, in acelasi timp, abia asteptam sa am parte de experienta asta.
Iar acum ca sunt aici, ma simt incredibil de libera, curajoasa, puternica, in conexiune cu tot ce ma inconjoara , dar si cu mine insami. Daca stiam ca asta e sentimentul pe care il ai atunci cand calatoresti singur, o faceam de mult. Nu credeam ca am sa gasesc liniste de una singura, intr-un oras aflat la sute de km de casa, un captivant de haotic. Multumesc la fiecare pas pentru sansa de a fi aici singura si de a avea ocazia sa ma indragostesc de lumea asta minunata, de experiente noi, de fiecare moment pe care il traiesc parca mai frumos, mai deschis si mai absolut decat precedentul.
Sa calatoresti singur e un seniment eliberator. Te eliberezi de frica, de neincredere, de preconceptii, de limite si…te deschizi! Catre necunoscut, catre oameni, catre locuri, dar cel mai important, te deschizi catre tine. Sa calatoresti singur iti deschide calea fie catre a descoperi o putere ce zace in tine, fie catre a o accesa pe cea care stiai ca este acolo, insa nu ai lasat-o niciodata libera. Cand calatoresti singur, ai nevoie de puterea din tine pentru ca ai o responsabilitate foarte mare : TU. Si sa storci din experienta aia maximum de zambete si amintiri pe care le poate oferi, care nu depind de nimeni altcineva, decat de tine. Ai responsabilitatea sa te faci fericit, sa ai grija de tine si sa te iubesti.
Acum…sa trecem la subiect: Istanbul – un oras haotic de captivant.
Cum te simti in Istanbul?
Stiu ca e o descriere ambigua sau poate usor atitetica, insa astea sunt cuvintele la care ma gandesc cand spun Istanbul. Haos si spectaculozitate, nebunie si grandoare, agitatie si vibratie. Este un oras pe care greu il poti caracteriza si cred ca e un oras care fie iti place si te-ai mai intoarce de zeci de ori, fie il pastrezi ca un one-time trip. Indiferent din ce categorie faci parte, nu ai cum sa ii negi farmecul, istoria, cultura, maretia si aerul mistic ce il fac atat de special. Cred ca v-ati dat seama din descrierea mea ca tind spre prima categorie. Da, m-as intoarce din nou in Istanbul. In primul rand, pentru ca 2 zile nu sunt nici pe departe suficiente pentru a te infrupta cu tot ce poate oferi acest oras si in al doilea rand, pentru sentimentul de izolare benefica pe care l-am avut in marea de oameni ce forfota in Istanbul.
Inca de la sosire, am simtit ca sunt in siguranta si in armonie cu locul in care ma aflu si ca totul are o ordine in nebunia de acolo, care se simte inca de pe aeroport (am aterizat pe noul aeroport din Istanbul, care btw, este cel mai mare din lume ). Nu a fost acelasi sentiment ca in Tel-Aviv (vezi aici experienta mea in Israel ), de apartenenta a locului, insa am avut un alt sentiment, ce nu l-am mai trait in alte orase pe care le-am vizitat. Greu de cuprins in cuvinte, dar as putea sa il descriu ca o traire a „turistului acasa” (nu radeti, tocmai am inventat expresia asta) sau cum te simti cand te duci in vizita la bunica sau la un prieten foarte bun: ii stii prea bine casa si te simti super confortabil, insa stii ca nu e casa ta si ca nu ai ramane acolo. Asta am fost eu in Istanbul. De la linistea interioara pe care mi-a dat-o, la siguranta pe care am avut-o chiar daca eram in permanenta inconjurata de straini, la usurinta cu care m-am orientat pe strazi pe care nu le mai strabatusem, la relaxarea si bucuria pe care mi le-au oferit solitudinea in acest oras aglomerat , Istanbul ramane un loc in care m-as intoarce oricand sa petrec ceva timp, insa in care nu m-as vedea locuind. In principal din cauza aglomeratiei, plus alte mici incompatibilitati intre personalitatea mea si a acestui oras imperial.
Dar gata cu vorbaria, am sa va povestesc ce am apucat sa vad in scurta mea excursie si ce mi-a ramas in suflet.
Ce merita vizitat in Istanbul?
O intrebare la care nu pot sa dau raspunsul complet,pentru ca ai nevoie de cel putin o saptamana sa descoperi Istanbulul, ba chiar mai mult daca vrei sa te aventurezi in imprejurimi, unde sigur gasesti cateva minunatii. Insa, in doua zile petrecute in Istanbul, am fost fermecata de urmatoarele:
Centrul Istoric si moscheele
Centrul Istoric si mosheele din Istanbul au fost primele pe care l-am vazut, nu neaparat de voie, ci de nevoie, pentru ca autobuzul de la aeroport catre zona in care era hotelul m-a lasat chiar langa Hagia Sofia si Moscheea Albastra. Nu am rezistat si mi-am luat chiar atunci un covrig intr-o mana, bagajul in cealalta si am facut o plimbare scurta prin centru, pana la hotel. Am fost impresionata inca de la inceput de frumusetea impozanta a gradinilor si de linistea din mijlocul multimii. Curtea era plina de oameni, fiind si ora pranzului, atat turisti si localnici care faceau poze, se plimbau, savurau porumb, castane prajite sau ca si mine, covrigi cu susan proaspeti (don’t judge, erau absolut savurosi), fie stateau pe iarba sau admirau pur si simplu cele 2 splendori ce acaparau impunatoare atentia.
Aceste 2 bijuterii: Hagia Sofia si Moscheea Albastra, plus palatul Topikapi, insumeaza intr-un perimetru de mai putin de 2 km patrati sute de ani de istorie, o arhitectura impresionanta si un cadru rupt din povesti. Eu nu am avut suficient timp cat sa le vad inauntru, Moscheea Albastra fiind chiar in renovare, iar cozile erau imense; insa, a doua zi m-am trezit suficient de devreme incat sa le pot admira pe indelete din exterior, cand gradinile erau ceva mai goale. Deci, am un motiv suficient de puternic sa revin in Istanbul: trebuie sa vad capodoperele astea pe interior.
Bazarul Egiptean (sau bazarul de condimente)
Dupa ce m-am cazat si am facut putin research despre ce puteam sa vad pe repede-inainte, am decis ca ar fi o idee mai buna sa vad Bazarul Egiptean, decat Marele Bazar, despre care citisem ca era extrem de aglomerat sambata. Asadar, am luat-o la pas pe stradutele mici ale Istanbulului, pana am ajuns la acest paradis nebun al culorilor si aromelor. Acolo, comerciantii incearca sa te atraga inspre a cumpara tot felul de bunatati, oferindu-ti la „cel mai bun pret” baclava, dulciuri turcesti, plante pentru ceaiuri, sapunuri, condimente si alte chestii traditionale. Dupa ce m-am plimbat pret de vreo 15 minute, bucurandu-ma de misterul forfotei din jurul meu, m-am lasat ademenita de un comerciant ce mi-a oferit un ceai de rodie, atat de bun si de aromat incat am luat si pentru acasa o punguta. Tot de acolo, am mai incercat niste bilute din curmale si caise deshidratate, invelite in diverse nuci si alune. Bineinteles ca am luat si baclava, care e una dintre slabiciunile mele in materie de dulciuri (dar sincer, am gustat si mai bune decat cea din bazar). La cativa metri mai incolo, m-am oprit pentru niste condimente si am avut surpriza de a descoperi ca doamna de la magazina era romanca . Dupa negocierile de rigoare, am plecat de acolo cu boia, zataar, chimion si cateva condimente pentru salate si paste, plus un fel de rahat turcesc „reinventat”, departe de ce imi aminteam eu ca inseamna acest desert, fiind cu tot felul de creme si nuci. A doua zi, am ajuns din intamplare tot la portile bazarului, insa cumva in afara portilor de securitate, unde erau mult mai multe lucruri de cumparat si preturile mult mai mici. De acolo nu am mai luat decat niste forme mici pentru briose, insa culorile, mirosurile si varietatile de produse erau cu adevarat coplesitoare.
Podul Galata si turnul Galata
Continuand plimbarea, am iesit din bazarul Egiptean chiar langa podul Galata, pe care l-am traversat pentru a ajunge la turnul cu acelasi nume. De acolo, poti lua vaporase, poti manca peste in paine (faimos printre turisti, insa eu nu am avut curajul sa incerc) sau poti admira pur si simplu spendoarea din fata ta. Am continuat la pas plimbarea pe pod (se poate lua cu usurinta si metroul) si m-am oprit de cateva ori sa contemplez peisajul ce iti taie respiratia, sa ma amuz de oamenii ce pescuiau pe pod (peste pe care probabil puteai sa-l mananci dedesupt la unul dintre restaurantele putin dubioase, dar culmea, pline de oameni) si sa mai fac cate un selfie (singura parte mai putin fericita atunci cand calatoresti singur e ca nu prea are cine sa iti faca poze).
Ajunsa pe cealalta parte a podului, am urcat stradutele inclinate pana am ajuns la turnul Galata, incadrat de o straduta plina de cafenele, ca un cadru dintr-o poveste moderna cu Rapunzel. Din nefericire, nici aici nu am putut intra, pentru ca eram presata de timp iar coada era si aici interminabila. Insa, mi-am luat niste castane coapte de la poalele turnului, pe care le-am savurat privind constructia din fata mea. La intoarcere, am facut un mic ocol si m-am intors pe celelalt pod, avand astfel sansa sa mai vad putin din arhitectura si civilizatia orasului.
Ce sa mananci in Istanbul si unde?
Partea cea mai importanta si interesanta a calatoriei mele, vine la capitolul mancare. Pentru ca sunt o gurmanda incurabila, pasionata de bucataria orientala, insa in acelasi timp am o dieta mostly plant-based (am renuntat la carne rosie si de pasare, insa mananc peste si fructe de mare), eram foaaarte curioasa de bucataria turceasca, despre care am auzit atatea lucruri bune. Insa, intr-adevar, majoritatea persoanelor care au laudat-o sunt carnivore. Daca in Tel-Aviv este pentru mine raiul pe pamant in ceea ce priveste mancarea, toate restaurantele avand optiuni vegetariene si vegane, in Istanbul optiunile mele s-au dovedit mai limitate decat ma asteptam. Totusi, am mancat cateva chestii super bune in niste locuri faine, pe care le pot recomanda.
In primul rand, ca turist in Istanbul trebuie neaparat sa mananci un covrig cu susan si castane coapte. Le gasesti peste tot in locuri publice, langa obiective turistice si crede-ma ca nu degeaba. Covrigii sunt mereu proaspeti (nu stiu cum e posibil si nici nu cred ca vreau sa stiu) si castanele alea sunt super delicioase! Ca si fel prinicpal, eu m-am bucurat de un aperitiv turcesc din iaurt cu menta, salata de vinete, salata boeuf, zacusca (repet, optiuni limitate pentru o persoana care nu e fan carne) la un restaurant super micut si dragut din Centrul Istoric, in strada : Three Partners se numea.
Mi-am propus ca atunci cand vizitez o cultura noua sa ma abat putin de la stilul meu de viata obisnuit si sa incerc un preparat autentic, chiar daca acesta are carne. Asadar, am mancat si un doner cu pui la Limon Cafe, in apropiere de centru, unde am avut o experienta mai mult decat amuzanta cu proprietarul, un batranel simpatic, care mi-a facut cadou o bratara si a tinut mortis sa facem un selfie. Atmosfera mi-a placut tare si am plecat cu un vibe super fain, insa nu pot sa zic ca donerul m-a impresionat. Cu siguranta calatorii carnivori va pot sfatui mai bine in acest sens.
In celelalte zile, fiind departe de Istanbul am mancat in zona Tuzla , unde am ajuns din intamplare la un restaurant pescaresc cu o priveliste exceptionala, atat de linistit de nu mai voiam sa plec.
Ce m-a dat pe spate cu adevarat in Istanbul, au fost dulciurile. Sunt innebunita dupa dulciuri. Desi limitez zaharul in viata mea de zi cu zi, atunci cand sunt in vacanta uit de regula asta. Am mancat o baclava exceptionala in Tuzla Marina, la cativa km de Istanbul si alta la de te lingi pe degete luata de la un magazin de cartier, insa cred ca aproape oriunde este cel putin buna, doar e la mama ei . Ah, aproape dupa fiecare masa la vreun restaurant primeam 2 bucatele de baclava si ceai turcesc din partea casei, pe care mereu le savuram cu placere.
Cam atat pot sa impartasesc eu despre Istanbul in 2 zile petrecute acolo, deci am motive intemeiate sa ma intorc, de la a vizita toate obiectivele turistice si pe interior, a strabate Bosforul cu vaporas,a explora insulele din zona, pana la a gusta cat mai mult din bucataria autentica. Pentru data viitoare ma gandesc sa vad mai mult din Turcia. Cappadocia este pe lista mea de mult timp si mai nou Kas, din regiunea Antalya, unde am auzit ca este de vis.
3 comments