Craciunul acesta a fost cu adevarat deosebit pentru mine si familia mea, pentru ca am decis sa petrecem cateva zile intr-un oras despre care toti cunoscutii mei mi-au spus ca ar fi cel mai frumos oras pe care l-au vazut vreodata: Viena. Desi stiam ca vara ar fi mult mai potrivit sa mergem intr-un city break care implica plimbari lungi si contemplative prin oras, ne-am lasat totusi ademeniti de farmecul targurilor de Craciun si a spiritului sarbatorilor ce parea cu adevarat magic in frumoasa capitala austriaca.

Cu adevarat deosebit la aceasta calatorie, pe langa orasul in sine care este intr-adevar superb, au fost peripetiile din timpul trip-ului, pe care o sa vi le povestesc in cele ce urmeaza ­čśÇ Stiu ca vreti sa va vorbesc despre obiective turistice si toate cele, dar I have to share both the good and the bad. So, sa incepem.

Popas cu peripetii

Am decis sa mergem cu masina, tatal meu fiind obisnuit sa faca drumuri din astea de cand mergeam prin Grecia, la mare. ┬áDrumul Bucuresti – Viena are aproximativ 13 ore, insa noi am pornit la drum undeva la pranz, dinspre Campulung ( orasul meu natal), de unde distanta este cam aceeasi. Am pornit pe drumul Campulung- Curtea de Arges-Sibiu-Arad-Nadlac si ne-am oprit pe drum la o pensiune din Arad, fiind exact la jumatatea drumului, cu gandul sa plecam dimneata odihniti. Aici am avut si prima peripetie, pe care vreau sa v-o povestesc, in caz ca sunteti pe-acolo, sa-mi tineti minte patania. Tata a rezervat 2 camere la Pensiunea „Vlad„, unde ne-a intampinat un batranel care ne-a intampinat direct cu un „la ce ora plecati”. Ok zic, asa or fi oamenii la Arad, mai pusi pe treaba. I-am raspuns politicos ca pana la 10 vrem sa pornim la drum si ne-a condus catre camere, unde am descoperit ca nu era caldura! Intr-una dintre camere (frigorifice mai degraba) caloriferul nu incalzea. I-am comunicat batranelului ursuz ca nu functioneaza caloriferul in camera respectiva, moment in care domnul, mai mirat decat mine de lipsa caldurii (desi dansul avea 3 cojoace) a venit cu o cheie franceza si un tuci si a inceput sa roteasca in sus si in jos cu bocane si troncane, cat pe ce sa rupa caloriferul.

Dupa 10 minute de munca asidua, vazand ca nimic nu se intampla, m-am dus la dansul si l-am intrebat ceea ce mi s-a parut cel mai evident in situatia respectiva : „Imi cer scuze, dar nu aveti o alta camera disponibila?” Nu stiu ce traume a avut batranelul in experienta lui de antreprenor, dar omul efectiv a explodat la auzul intrebarii mele impertinente, la modul ” Crezi ca aici zboara camerele?” „Avem asa camere fara numar?” „Crezi ca tot ce zboara se mananca?” „Dar unde te crezi aici ?” …..

„Oooook, va las sa va faceti treaba.”, am zis. Si m-am retras. Intre timp, proprietarul de pensiune si-a chemat intariri, un nene care l-a ajutat probabil moral foarte tare, pentru ca omul continua cu cheia pe calorifer, trezind si mortii din somn, in timp ce celalat domn il supraveghea cu atentie neclintit langa el. In tot acest timp, tata (care Doamne ajuta ca ne-a pus si noua si prietenilor de familie caloriferele prin case si stia despre ce e vorba) ii tot spunea cum sa procedeze, insa omul nu se lasa. M-am intors si eu in camera cu pricina si pentru ca eram cu totii obositi si in punctul ala puteam sa dormim si in frig ┬ási i-am spus ca este in regula si ca vrem doar sa ne odihnim. Intr-un final tatal meu a reusit sa intoarca in celalalt sens cheia si printr-o minune Dumnezeiasca a inceput caldura sa curga pana la jumatatea caloriferului. Nici nu puteam sa speram la mai mult! Omul si-a stras jucariile dupa vreo 2 ore de mesterit si s-a retras, dar nu inainte sa ne intrebe LA CE ORA SA NE DERANJEZE DIMINEATA. What the fuck?

Acum sa trecem in secolul 21, unde oamenii sunt ospitalieri si lumea e civiliata si sa va povestesc despre Viena .

Dupa aceasta experienta mi-am recapatat zenul si i-am trimis omului lumina si liniste sufleteasca, caci sigur avea nevoie pentru urmatorii turisti obositi ce urmau sa se cazeze acolo. Ne-am continuat drumul si apropriindu-ne de Viena, ne-am oprit la Outletul Parndorf, care este cel mai mare outlet din zona. Viena este deja celebra pentru cumparaturi si pentru numeroasele outlet-uri, asa ca fiind in drum, l-am considerat mai mult un popas, pentru ca urma sa se inchida si nu aveam decat 2 ore la dispozitie. Toate magazinele erau pline de reduceri, pe langa pretul de outlet, pentru ca era perioada de reduceri. Daca stiam cat de norocosi suntem sa nimerim tocmai in perioada asta, ne organizam mai bine sa avem timp sa ne uitam pe indelete, insa 2 ore clar nu sunt suficiente sa faci cumparaturi intr-un outlet IMENS. Gasesti acolo toate brandurile de designer, branduri de lux, branduri de imbracaminte sportiva, dar si branduri obinuite, magazine de ciocolata, articole de bucatarie si tot felul de lucruri.

Finally, Vienna.

Cum ne-am deplasat prin Viena

Ne-am continuat drumul si am ajuns la cazare. Cu parcarea nu a fost problema in Viena. Au un sistem foarte organizat si bine pus la punct.Parcarea se plateste fie online ( dar site-ul este in germana si nu prea ne-a ajutat), fie printr-un tichet pe care il cumperi de la benzinarii, unele magazine si statii de metrou si pe care il completezi tu cu data si ora la care ti-ai lasat masina. In weekend parcarea este gratuita in Viena, iar in timpul saptamanii pretul este diferit in functie de zona si de timp. Este de retinut faptul ca in Viena sunt zone cu timp limitat, unde poti sa iti lasi masina doar 30 de minute, dupa care fie trebuie sa reinnoiesti tichetul, fie trebuie sa o muti (astea sunt in general zone centrale si semi-centrale). Tichetele sunt de culori diferite in functie de timpul pe care il reprezinta, asadar tu doar il pui in geam la vedere, apoi iti vezi de treaba, cu grija sa nu te uite sfintii pe unde pleci, pentru ca se dau amenzi. Sunt super patita din Budapesta cand ne-am trezit fara masina pentru ca parcasem prea aproape de statia de autobuz si de atunci avertizez pe toata lumea sa aibe grija cu parcarile in strainatate. Ce-i drept noi nu ne-am plimbat cu masina, ci am lasat-o in weekend chiar in fata cladirii unde eram cazati, iar apoi am mutat-o intr-o parcare pe termen lung, la vreun km distanta, care a costat 5 euro/zi. Sunt cateva astfel de parcari prin Viena si este mult mai safe si mai accesibil pe termen lung, decat sa risti.

Ne-am cazat la un apartament rezervat prin booking, pe nume Vienna Living Appartments. Am intrat singuri in apartament folosind doar un cod si nimic mai mult, urcand pe scari pana la etajul 4 in fiecare zi pana doamna de la curatenie (romanca!) ne-a dat un cardulet ca sa putem folosi liftul. Alta experienta semi-umoristica a fost si faptul ca aparatul de la intrare licarea mereu a low battery si credeam ca o sa ramanem descuiati in orice moment. Insa totul a fost ok.

Era deja destul de tarziu asa ca in ziua respectiva am decis sa mergem in piata primariei din Viena, pe nume Rathaus , unde era amenajat cel mai mare dintre targurile din Viena. Eram cazati foarte aproape de statia de metrou si de autobuz, asa ca am lasat masina si am luat autobuzul cateva statii pana in centru. God bless Google Maps! A fost foarte usor sa ne descurcam prin Viena cu mjlocul de transport in comun, liniile de metrou acopera cam toata Viena si pentru restul exista autobuz. O calatorie cu metroul (sau autobuzul) costa 2.50 euro (da, scump) si dureaza 100 de minute, timp in care poti sa schimbi cate mijloace de trasport vrei. Pentru copii pretul este la jumatate si poti sa iei cartele gen day-pass sau pentru mai multe zile si cu siguranta sunt mai avantajoase daca te plimbi mult. Nu sunt bariere la intrarea in metrou, insa sunt aparate sa compostezi singur calatoria, pentru ca probabil sunt controale inauntru. Cartelele se iau de la aparate la care poti sa platesti fie cash, fie cu cardul. Noi am compostat mai de fiecare data, pentru ca ai mei nu sunt obisnuiti cu adrenalina din RATB-urile din Bucuresti si am zis play it safe, de dragul lor :))

Christmas magic in Viena

Chiar daca era super frig (totusi nu suficient pentru perioada asta), targul de Craciun te incalzeste intru totul! Atmosfera era feerica, completata perfect de cladirea primariei langa care era amplasat targul. In general nu ma simt bine in multimi si inconjurata de oameni (si da, era foarte aglomerat, fiind aproape Ajunul Craciunului), insa acolo chiar se simtea o energie pozitiva. Lumea era relaxata, fericita, uitasera toti de stresul de acasa si intrasera in sarbatoarea Craciunului, fiecare la brat cu o persoana draga. Tarabele erau foarte simpatice, cu tot felul de deocratiuni artizanale, dulciuri traditionale, vin fiert super bun si aromat si diverse cornere amenajate unde puteai sa iti faci poze dragute gen „pupic sub vasc” (sub care i-am impins pe ai mei sa-i pozez, ca deh…). Eu, in schimb, mi-am facut poza cu o cana de vin.

Atfel de targuri erau in aproape fiecare piata din Viena. A doua zi, cand am fost sa vizitam palatul Schonbrunn, am mai petrecut o ora si in targul de acolo, care era mai micut, dar tot simpatic. Intreg orasul era imbracat in decoratiuni si lumini care puteau incalzi si cel mai mare Grinch. Sincer, nu m-au atras niciodata lucrurile care fac din sarbatori o chestie comerciala, dar fiind acolo cu familia si inconjurat de un spirit colectiv al Craciunului, nu poti sa nu te molipsesti. Asa ca m-am lasat prada si am intrat cu totul in poveste, bucurandu-ma de tot ce ma inconjura.

In perioada in care am fost eu Viena capatase un aer de poveste, in restul anului este, cu siguranta, la fel de frumoasa. Poate chiar mai frumoasa, caci gradinile, bulevardele si cladirile stralucesc altfel sub lumina soarelui, colorate si vii. Insa, cladirile in stil baroque, obiectivele turistice, cafenelele si restaurantele, arta si cultura ce dau orasului acel farmec vienez, este incontestabil si ademenitor, in orice sezon ai vizita Viena.

Deci, in urmatoarea parte a articolului, pe care o gasiti AICI, am sa va spun ce m-a captivat pe mine in cele 3 zile petrecute acolo.