Despre Florenta auzisem si citisem atatea lucruri frumoase, si stiam ca pe buna dreptate a fost votat cel mai frumos oras din Europa de 11 ori la rand in cadrul Travel + Leisure World’s Best Awards. Stiam ca abunda in arta, fiind locul de nastere a perioadei renascentiste si a unora dintre cei mai celebrii artisti din ai renasterii, printre care geniile Leonardo da Vinci, Michelangelo, Botticelli si multi altii. Stiam de asemeni ca Florenta este locul unde multe branduri de lux isi au casa, printre care Gucci, Ferragamo, Cavalli si Pucci. Un alt lucru pe care il stiam (din experietenele anterioare cu Italia) era ca voi gasi acolo un paradis gastronomic si al vinurilor celebre din zona toscanei.

Ceea ce nu stiam insa era sentimentul si vibratia pe care ti le transmite Florenta, care te eleveaza poetic prin cultura, arhitectura, peisaje si opere de arta, dar care te primeste cald intr-o atmosfera confortabila si parca familiala, prin cafenelele cochete si moderne, mancarea autentica si plina de savoare, oamenii joviali si deschisi.

Fiecare loc pe care l-am vizitat mi-a oferit un sentiment diferit si acest lucru este probabil influentat si de persoanele care te insotesc. Tocmai din acest motiv  Florenta este, dupa Tel-Aviv – despre care am scris aici, cea mai frumoasa experienta de calatorie pe care am avut-o pana acum, pentru ca am avut o companie speciala. Este un sentiment minunat sa vezi locuri noi cu o persoana de care inexplicabil te leaga mai mult decat o simpla prietenie, ca si cum sufletele voastre se cunosc de mult. Astfel, Florenta mi-a oferit o liniste interioara ce m-a incalzit mergand pe strazile ploioase, buna dispozitie ce mi-a tinut zambetul pe buze inteaga calatorie si recunostinta ca sunt intr-un loc incarcat de emotie.

Drumul catre Florenta

Calatoria mea a inceput cu o aventura pe muchie de cutit, in care am crezut ca o sa ratez avionul insa, ca printr-o „nefericire fericita”, a avut intarziere. Zborul meu era catre Bologna, unde ma astepta prietena mea Alexandra, care ajusese acolo cu o zi inainte. De la aeroport urma sa iau un autobuz ce ma ducea la Gara Centrala, iar de acolo un tren catre Florenta. Prietena mea era deja in gara cand eu am aterizat, cu biletele luate si cu o lipie delicioasa cu branza si rosii uscate cu care urma sa ma intampine. Totul este foarte simplu in aeroportul Bologna, sunt indicatoare peste tot si autobuze care te duc direct in centru sau in alte orase din apropiere. Autobuzul catre gara din Bologna costa 6 euro si biletul se ia de la un aparat care este chiar in statie, pe care o gasesti la iesirea din aeoport, mergand in partea dreapta. Cursa dureaza in jur de 20 de minute si autobuzele vin unul dupa celalalt, deci nu trebuie sa iti faci griji ca intarzii undeva.

Ei bine, cel putin daca nu esti in situatia mea, in care oamenii din fata ta incearca de 5 ori sa plateasca cu cardul cand aparatul nu ii lasa, avionul are intarziere o ora si prietena ta te asteapta cu mancare si bilete in gara de unde trenul tau pleaca in 30 de minute si tu poti sa ajungi acolo in vreo 40 minim, dupa cum se prevedea situatia. Chiar daca parea o misiune imposibila, dupa o discutie scurta cu divinitatea, rugaciunile mi-au fost ascultate, planetele s-au aliniat si toata lumea a reusit sa isi ia bilete, soferul a terminat tigara pe care o savura fara nicio graba si am pornit catre gara. Pe drum, vedeam numai rosu. Nu de rau de masina sau ceva, ci toate semafoarele erau efectiv rosii, ca si cum orasul ala complota impotriva mea. Am ajuns in gara cu fix 5 minute inainte de plecarea trenului catre Florenta, am insfacat-o pe prietena mea de maneca si cu surle si trambite am alergat in rasete pana la tren, care a plecat la 1 minut dupa urcarea noastra. Pe drum, am savurat lipia integrala ce abunda in gorgonzola, care se racise in asteptarea mea, dar care era la fel de savuroasa! Trenul pe care l-am luat noi nu era un tren direct, ci a trebuit sa schimbam in Prato, insa tranzitul este foarte usor pentru ca gara este foarte mica si tot ce trebuie sa faci este sa urci pe alt peron.

Primul contact cu orasul

Dupa o calatorie de o ora jumatate, am ajuns in gara Santa Maria Novella din Florenta, zona in care ne-am luat si cazarea pentru cele 3 nopti, ca sa fim aproape de locul de unde urma sa luam autobuzul la intoarcere, avand un zbor de noapte cu plecare tot din Bologna. Cazarea era un Bed&Breakfast, unde ne-a intampinat Nicolo, un tip super jovial cu un zambet pana la urechi, ce deborda de entuziasm. Cu un spirit tipic italienesc,o engleza cu un accent foarte funny si maini aruncate prin aer de credeam ca o sa ne loveasca la un moment dat, ne-a facut instructajul apartamentului, ne-a pus harta in brate si ne-a aratat ce ar trebui sa vizitam.

Era deja destul de tarziu,  astfel incat nu mai avem cum sa vizitam nimic in acea seara. Ne-am instalat confortabil in camera, care era amenajata intr-un stil „vintage”, din care puteam iesi direct pe terasa imensa de unde se vedea parte a Florentei. In nici 20 de minute am plecat la pas catre centrul orasului, in cautarea unui restaurant, cu o pofta nebuna de paste.

Partea gastronomica a Florentei

Pentru mine, o parte importanta a oricarei excursii este gastronomia. Nu cred ca poti sa te bucuri la maxim de o experienta culturala fara sa incerci cat mai mult din bucataria locala, sa experimentezi, sa gusti, sa fii curios si sa te bucuri de asta. Asadar,in prima parte a povestirii mele o sa va vorbesc despre unde, ce si cum am mancat in Florenta.

3 restaurante ce mi-au lasat impresii diferite

Cu ajutorul TripAdvisor am gasit un restaurant elegant, amenajat foarte cochet si vintage, pe nume Osteria Vecchio Cancello. Acolo am avut parte de  o degustare de vin pe neasteptate si pe nevrute, atat pentru noi, cat si pentru chelnerul super simpatic, testandu-i rabdarea si abilitatile de somelier. Dupa vreo 5 recomandari de diverse soiuri de vin rosu, am gasit unul care ne satisfacea gustul „pretentios” al amandurora, adica unul care sa nu ne intepe la limba, mai pe romaneste. :)) Am comandat niste paste cu sos de rosii care nu ne-au impresionat asa cum ne doream, insa vanata cu parmezan (pentru care si venisem tocmai in acest restaurant) a fost dementiala . As recomanda restaurantul pentru decor, atmosfera linistita, rabdarea personalului si vinuri, o selectie diversa atat din regiunea toscanei cat si internationale, insa nu pot sa spun ca am plecat fericita, fiind deja la al 4-lea contact cu Italia si neavand parte de acea experienta culinara exceptionala, asa cum ma asteptam de prima data cand vizitasem acesta tara.

Insa, pentru ca cine cauta gaseste , a doua seara in Florenta mi-a adus experienta mult asteptata, intr-un restaurant pe care l-am ales dupa o ora de dezbatere cu prietena mea, pe nume Ciro and Sons. A meritat asteptarea din plin! Din toate cele 4 experiente ale mele de pana acum, si anume Roma, Milano si Sicilia, pot sa spun ca aici am mancat cea mai buna mancare italieneasca, completata perfect de un ambient elegant si intim, dar in acelasi timp usor traditional prin spiritul agitat al restaurantelor traditionale din zona. In antiteza cu atmosfera din restaurantul din seara precedenta, unde chelnerul ne povestea despre vinuri si totul se intampla foarte linistit, aici ni s-a adus rapid un vin rosu, ospatarii fiind pe repede-inainte pentru ca restaurantul era foarte aglomerat (am stat vreo 20 de minute sa se elibereze o masa). Am mancat o pizza vegetariana cu zucchini, vanata, burrata si mozzarella si o portie de tagliatelle facute in casa cu sos pesto. Au fost cele mai bune paste si cea mai buna pizza pe care le-am mancat in viata mea. Si am mancat ceva, caci imi plac foarte mult ambele. Nu pot sa descriu savoarea preparatelor si nici cat de bun a fost tiramisu la desert, asa ca daca sunteti in Florenta, nu il ratati!! In cazul in care chiar nu aveti rabdare sa asteptati eliberarea unei mese, pe strada sunt multe restaurante care aratau la fel de bine si care cred ca merita incercate.

Dupa o experienta culinara pe care am pomenit-o toata excursia pentru cat de reusita a fost si una care a fost reusita dar nu impresionanta, in ultima seara am avut si o dezamagire profunda la unul dintre resutaurante din Piazza della Reppublica, unde a mancat o pizza fara gust si o salata la fel de lipsita de orice, la un suprapret. Toate restaurantele au preturi mai mari decat media celor din Bucuresti, insa este ceva obisnuit in Italia si in plus, merita. De la servire la preparate. Insa, mereu exista si cate o exceptie si in general ea se gaseste fix langa un obiectiv turistic, intr-un restaurat ce te atrage cand afara e frig si iti e foame. Asa a fost cazul nostru cu Vineria del Re, care dupa nume si dupa meniu probabil este apreciat pentru vinurile pe care le serveste, nicidecum pentru preparate.

Micul dejun in Florenta-cafenele moderne si cozy

Pentru noi, micul dejun e sfant! Nu degeaba va spun ca eu si Alexandra ne stim din alta viata, pentru ca nu as putea sa calatoresc sau sa petrec prea mult timp cu o persoana care nu mananca micul dejun :)) nu, nu e absurd, ci chiar atat de importanta este prima masa a zilei pentru mine.Chiar daca avea micul dejun inclus la B&B, acesta consta in cornuri ambalate, nutella si dulceata, pentru ca italienii nu prea obisnuiesc sa serveasca micul dejun propriu-zis. Asadar, in cele doua dimineti am luat micul dejun in oras.

Sambata am mers direct la tinta la cafeneaua Ditta Artigianale, prin recomandarea cuiva, unde ne-a intampinat o atmosfera super cozy. E o cafenea total diferita fata de cafe-urile italienesti, fiind super moderna si cu un meniu divers ce cuprinde preparate precum avo toast, shakshuka, pancakes si asa mai departe. Aici mancarea nu ne-a impresionat, insa cafeaua de specialitate a fost super aromata! Pe langa preparatele de meniu, gasiti bineinteles si croissante, patiserie, briose, biscuiti si tot felul de tarte si torturi ce aratau demential.

A doua zi am plecat in cautarea unei cafenele gasite tot pe sfantul ghid al calatorului ratacit, TripAdvisor. Insa ne-a scapat faptul ca Duminica era inchisa si astfel ne-am trezit pierdute si infometate in fata unui grilaj mare. Am luat-o la pas pe stradute in speranta de a gasi un loc sa faca dimineata mai calda (la propriu, chiar era super frig) si am trecut pe langa multe cafenele dragute, insa majoritatea aveau doar croissante si sandiwch-uri.

Intamplator, am zarit o vitrina din care se vedea inauntru o masa lunga si in capat un pian, inconjurat de plante verzi, intr-un design absolut genial care incorpora mai multe stiluri. Am intrat si am dat peste cea mai tare cafenea/restaurat/bistro/kitchen shop/flower shop in care am fost vreodata. Da, toate in acelasi loc! Spatiul marese imparte in 3 incaperi, astfel La Menagere ofera intr-un decor de poveste atat o masa buna, o cafea sau o sesiune de cumparaturi pentru bucataria ta, intr-un miros floral proaspat. Aici am mancat o portie de clatite vegane cu cacao si fructe, un toast cu avocado, rosii uscate si somon absolut genial si o omleta yummy cu spanac. Mancarea a super buna, insa chiar daca te duci doar sa bei o cafea, merita din plin doar ca sa vezi cat de frumos transforma elementele naturale un spatiu ce este, de fapt, o hala.

Pranzul in Florenta, servit in plina strada

Nu poti sa pleci din Italia fara sa mananci si ceva street food. Si prin street food, vreau sa spun panini, pentru ca la asta se rezuma. Din experientele mele anterioare, pe strada gasesti cele mai bune preparate autentice si evident, la un pret mult mai mic decat in restaurante. Dovada faptului ca multe dintre gheretele care vindeau panini aveau cozi la fel de mari ca cea la intrarea in Duomo. Noi insa am intrat intr-unul dintre multele mini-localuri care vand panini si vin, pe nume Panini Toscani, chiar langa Catedrala Santa Maria di Fiore, unde erau doar 4 sau 5 persoane in fata noastra. Acolo iti faceai singur sandwich-ul cu ce pofteai tu, alegand dintre 4 tipuri de carne si branza si diverse toppinguri de legume. Pentru ca noi nu mancam carne, domnul de acolo a fost super amabil si ne-a lasat sa ne alegem 2 tiprui de branza si astfel am mancat cu unul dintre cele mai savuroase sandwich-uri din viata mea! Am renuntat la vin de data asta si am ales o bere artizanala Moretti, care a mers perfect cu panini-ul cald.

Tot in zona de street food as incadra si Mercato Centrale, care este un food court intr-o hala mare, efectiv o piata dar cu mici restaurante. Aici gasesti orice, de la friptura, la restaurant chinezesc, la burger vegan, cannoli sicilian si gelato.

Si aproapo de asta, pentru ca atunci cand spun Italia unul dintre primele lucruri care imi vin in minte este gelato,gelato,gelato, ne-am bucurat chiar si in ploaie de o inghetata autentica italieneasca (prin una vreau sa zic vreo 4 – drept dovada gatul meu rosu cu care m-am ales suvenir). In sensul asta nu cred ca puteti da gres, pentru ca inghetata este buna si cand nu e cea mai buna (ca si pizza sau sexul, de altfel) si gasiti gelaterii la fiecare metru, de la cele mari si super cunoscute gen Venchi sau Magnum, sau unele din zone turistice care sunt super instagramabile, cum ar ficu ar fi Don Nino Italia-din poza noastra (care, sincer, nu a fost cea mai buna si a fost si destul de scumpa – 7 Euro 2 cupe). Eu insa m-am bucurat cel mai tare la o gelaterie mica pe o strada laturalnica in drum spre Muzeul Leonardo DaVinci, careia nu ii mai stiu numele din pacate, dar inghetata acolo era absolut dementiala la doar 2,5 Euro -2 cupe.

Imi cer scuze daca v-am facut pofta cu atat vorba despre mancare, dar nu pot sa ma abtin cand vine vorba de calatorii sa nu fac recomandari de restaurante. Dupa cum am spus, pentru mine gastronomia este la fel de importanta ca orice obiectiv turistic atunci cand vizitez un loc nou si cred ca e musai sa gusti la propriu din cultura fiecarei tari.

Acum, despre celelalt aspect important al oricarui city break, ce am vizitat in Florenta, in partea a2-a a articolului…