V-am spus in prima parte a articolului ca am venit in Londra cu o lista de 100 de restaurante. Astea mi-au fost obiective turistice si celelalte au cam venit pe parcurs, in functie de apetit. Stiu, suna igorant, DAR unde altundeva in lume mai gasesti atatea restaurante vegane minunate la un loc? Spuneti-mi voi, unde? Joking aside (partially), am incercat sa impart cele 5 zile in Londra intre obiectivele prinicpale pe care voiam sa le vad si restaurantele care chiar imi prezentau interes, insa totul s-a produs fara niciun stres si relaxat, fara un program strict.

Ziua 2

Asadar, a doua zi a inceput cu o vizita la palat. Tipul entuziast de care va povesteam aici, ne spusese ca la ora 11 era schimbarea de garda, in curtea Palatului Buckingham. Am ajuns la 11 si vreo 15. Sfertul academic, dar nu si pentru garzi, caci ele chiar incepusera la 11, iar noi nu vedeam nimic pentru ca era destul de multa lume lipita de gardurile palatului. Ne-am pus intr-un colt mai in spate si am ascultat orchestra regala cantand cateva hituri ale Madonnei (unexpected, but fun). Ulterior am aflat ca biletul nostru avea si tur inclus IN palat, nu doar sa-l admiram de pe gard, dar am omis acest detaliu si am plecat destul de repede. Mi-am facut cateva poze pe la statui si urmatoarea destinatie era clara si pictata in ROZ: dulce la Peggy Porschen, continuand  savuros la EL&N (despre toate experientele culinare din Londra, am scris aici)

Dupa pranz, ne-am trezit destul de departe de Covent Garden, unde eram cazati, aveam telefoanele aproape moarte si urma sa inceapa ploaia, asa ca am decis sa ne intoarcem acasa pana spre seara. Intamplarea a facut ca prietena mea foarte buna din copilarie se mutase recent in Londra si m-am bucurat cu tot sufletul sa petrec putin timp cu ea.

 

Apoi, ni s-a parut o idee buna sa profitam de croaziera pe Tamisa inclusa in pachet. Zis si facut! Era inca devreme si mai aveam timp pana la cina, asa ca ne-am echipat (eu) in ceva mai confortabil si am pornit catre Tamisa sa ne dam cu barca. Foarte enturiasti, topaiam chiar de incantare (si de frigul naibii ce era) pe drum catre debarcader si ajunsi acolo…ia barca de unde nu-i.  Vedeam toate companiile de cruise, dar cea mentionata in pachetul nostru parea ca s-ar fi scufundat sau ceva. Intrebam o doamna de compania noastra : „Ah, imi pare foarte rau, acele curse sunt doar pana in ora 3.” Era 5. Fuck! No, ce sa facem? M-am pozat cu Big Ben, pe care nu aveam cum sa-l vad mai frumos de atat si am cautat pe net ce puteam vizita la ora aia.

Muzeele in Londra inchid in general la 5, maxim 6, cu exceptia anumitor zile. Norocul nostru era ca eram intr-o zi superba si innorata de vineri si muzeul Victoria and Albert era si aproape si deschis pana la 10. Si gratuit! Multe dintre muzeele Londrei sunt gratuite. Un alt lucru care m-a suprins si m-a bucurat. Faptul ca oricine poate avea accest la cultura si arta este de nepretuit. Si muzeele sunt impecabile, atat organizatoric cat si la propriu .

Victoria and Albert este cel mai mare muzeu de arta decorativa. Este atat de complex si intrigant, incat cateva ore nu sunt suficiente sa-l descoperi. Noi l-am vazut pe fast-forward, dar mi-a ramas bine in minte o anumita expozitie pe nume Peacock’s room (o reproducere), care are o poveste foarte interesanta.Pe langa colectia impresionanta de sculpturi pe care o detine, muzeul te plimba prin toata Asia si iti arata arta de la moda, la mobila, bijuterii, materiale textile. Pe scurt, orice definitie a artei se regaseste in acest muzeu.

Am plecat cu scurt timp inainte de inchidere, caci cina era la ora 10.

 

Ziua 3

Aveam un plan pentru ziua 3.  Pana in ora 3 trebuia sa fim la debarcaderul de unde pleca „croaziera” noastra, caci treceau cele 48 de ore si noi nu ne dadusem in barci (la propriu). Toata distractia dureaza 30 de minute si vasul face 4 opriri. Initial am crezut ca barca are o problema cand a pornit indreptata direct catre celalt tarm, practic doar trece raul dintr-o parte in alta pe o distanta foarte scurta :)) Probabil acolo chiar este folosit ca si mijloc de transport, pare totusi util, insa nu e cine stie ce experienta. Totusi, ne-am bucurat de stilul vivace al ghidului care ne prezenta ce vedem in stanga si in dreapta si de vantul ce mi-a suflat in plete cat am facut aceasta poza minunata. (trebuie sa recunosc ca amicul meu a rezistat eroic sa imi faca poze in TOATE conditiile meteo).

A urmat pranzul intr-un restaurant chinezesc destul de fancy si o plimbare scurta in cartierul chinezesc. ( *later update* I know. Daca aveam si cel mai mic glimpse din ce urma, poate as fi evitat lucrurile astea; dar acum, recitind articolul, retraiesc sentimentul de a te bucura de o vacanta fara nici cea mai mica urma de suspiciune sau teama, pe care cine stie cand il voi mai avea...nu as schimba nimic din zilele alea.)

Era sambata si muzeele aveau program normal, era in jur de 3 deci am considerat ca avem timp sa vizitam ceva. Supriza noastra a fost ca am ajuns la muzeu la ora 4 jumatate, din cauza faptului ca am asteptat dupa autobuzul magic timp de O ORA. Sa va spun despre tururile cu autobuzul. Sunt foarte dragute si sunt multe companii care ofera aceste tururi si fiecare are vreo 5 trasee diferite, cu durate diferite, cu ore diferite si „culori” diferite. Daca planuiesti sa vezi multe chestii si te organizezi, aceste tururi sunt o idee geniala, pentru ca acopera cam toata Londra centrala si ai si o priveliste super tare de sus. Insa, nu a fost si cazul nostru. Turul care ne ducea la National Gallery  (cel care mai era deschis pana la 6) se termina la 4 si noi habar nu aveam. Asa am asteptat noi ca niste floricele in ploaie, timp in care m-am pozat cu cabina telefonica (dar am ales o poza cu ea in fundal ca asta a iesit bine), dar autobuzul nu venea. Intr-un final, a venit ultimul autobuz care avea un tur mult mai lung si am ocolit practic foarte mult, astfel ne ramasese doar o ora de vizitat muzeul.  Am ajuns acolo si ne-am dat seama ca distanta aia o puteam parcurge de fapt, pe jos in 10 minute, de la punctul de pornire. *note to self: use your brain more

O ora este o secunda intr-un muzeu de arta. Si muzeele de arta sunt preferatele mele. As sta cu orele intr-un muzeu de arta si nu m-as plicitsi. Nu pentru ca sunt vreo cunoscatoare sau impatimita, caci nu sunt, dar e o vibratie in muzeele astea, pe care nu o simt in orice alt tip de muzeu. Sigur, toate sunt fascinante si te imbogatesc in adevaratul sens al cuvantului, dar pictura vorbeste fara cuvinte intr-un mod care calmeaza orice furtuna interioara. Contemplarea unui tablou mi se pare una dintre cele mai accesibile si linistitoare forme de meditatie cu ochii deschisi pe care poti sa o ai in viata asta.

Galeria Nationala a Londrei este tot cu intrare gratuita si este relativ mica, in comparatie cu alte galerii (Uffizi din Florenta, spre exemplu, despre care am scris aici), insa este o encicloperie si gazduieste peste 2000 de tabouri, printre care tablouri de Van Gogh, Michelangelo, Rembrandt, Goya si multe alte capodopere in care pur si simplu te pierzi.

 

Dupa arta pe perete, a urmat la cina arta in farfurie. Restaurantul Gauthier Soho mi-a marcat existenta in calitate de persoana care a renuntat la carne. In partea dedicata experientei mele culinare din Londra, va spun de ce.

 

Ziua 4

A inceput devreme. Era ultima zi in Londra in care puteam vizita, asa ca am profitat de ea la maximum. Am decis sa vizitam Madame Tusaauds. Intrarea este 40 de lire si ar fi trebuit sa stam ceva la coada, dar nu stiu cum am facut de am luat alta cale si ne-am trezit direct printre vedetele de la Hollywood. M-am pozat cu George Clooney, Dua Lipa, „The Rock” si eram gen..ok, is that it? In prima faza, am crezut ca asta a fost. Oh well, dadusem 40 de lire pentru ca atat de aproape puteam sa ajung in viata asta sa-l pup pe Johnny Depp pe obraz.

Dar nu, a fost mult mai mult de atat si a fost super tare. Muzeul este imens si mi se pare incredibil cum figurinele sunt replici identice ale celor pe care le reprezinta. Inauntru este chiar un trenulet care te plimba prin istoria Angliei. Genial! Cel mai tare mi s-a parut insa procedeul prin care sunt realizate figurinele de ceara, care este povestit de insasi Beyonce in ultima camera a muzeului.

 

Era ultima zi si aveam pe lista un obiectiv foarte important: sa-mi vad inca o data prietena si sa merg la cel mai tare fast food vegan din Londra. Ambele le-am regasit in Camden Market, o piata atat de vie, cu multe restaurante de toate felurile, oameni care rad si se simt bine, muzica, magazine de antichitati si suveniruri, cam orice iti doresti. Singura piata in care am mai fost in Londra a fost Covent Garden, pentru ca era chiar langa noi, insa mi s-a parut mult mai linistita. Cred ca pietele din Londra chiar sunt un obiectiv de pus pe lista, pentru ca sunt atatea la numar si pe langa faptul ca gasesti chestii super misto de mancat si cumparat, vibe-ul este plin de energie pozitiva.

A plouat foarte tare in ziua aceea si eram uda in cel mai nasol mod cu putiinta, dar la 2 aveam rezervare la „Sky Garden”, in cealalta parte a orasului. Voiam sa mai vedem o data Londra de sus, din alt unghi, asa ca ne-am dus, in ciuda apei pe care o caram in cizme. Sky Garden este exact ceea ce va imaginati: o gradina in cer. Bine, nu-i chiar in cer, ci foarte sus, la ultimul nivel al unei cladiri de birouri foarte inalte. Intrarea este libera, dar trebuie sa faci rezervare pentru ca spatiul este limitat (desi aparent nu trebuie neaprat sa respecti ora, caci noi am ajuns mai tarziu). Sus, poti sa iei pranzul la unul dintre restaurante sau sa bei ceva la unul dintre baruri, ori pur si simplu sa admiri peisajul, fiind inconjurat de plante.

Era Duminica si vreme foarte nasoala si nu aveam prea multe optiuni, caci multe dinte obiective erau inchise. Totusi, am apucat sa vedem British Museum. Tot cateva ore, insa a meritat pe deplin. Un alt muzeu gratuit, cu o arhitectura deosebita si unul dintre cele mai complexe din lume. Muzeul este dedicat istoriei umanitatii din cele mai vechi timpuri pana in prezent. Nu stiu cum sa va descriu cat de impresionant e acest muzeu si cate colectii si expozitii are, altfel decat prin faptul ca daca vrei sa afli ceva despre omenire, muzeul asta iti da raspunsul.

Cina a fost la Sketch, un alt obiectiv turistic care trebuia bifat 😀

Ziua 5 a fost doar pentru impachetat, pranz la un bistro vegan absolut genial si fugit dupa avion. Am plecat tot de pe Luton, insa de data asta cu National Express, la insistentele mele. Autobuzul a avut o ora jumatate intarziere si am prins avionul in ultima secunda. Oamenii de la comapania de transport au fost foarte draguti la telefon si mi-au dat date exacte asupra locatiei autobuzului nostru care intarzia, dupa ce am asteptat 15 minute pe linie. In ciuda intarzierii, mi s-a parut de apreciat faptul ca exista oameni gata sa te asigure ca vei ajunge la timp la avion si sa te ajute cu informatii.

Acestea sunt suvenirurile mele din Londra. Ah, si doua carti de bucate (vegane), pe care le-am luat dintr-o librarie draguta de langa apartament. Poate nu sunt cel mai bun povestitor, insa imi place sa imi las aici amintirile din calatorii atat pentru cei ce poate cauta inspiratie, cat si pentru mine. Acesta este jurnalul meu de calatorie si in momente ca astea, ma bucura mai mult decat oricand sa le retraiesc, citindu-le.

Mi-ar placea sa aud povesti din calatoria voastra preferata sau unde planuiti sa calatoriti, atunci cand vom primi binecuvantarea asta, din nou. Poate chiar o sa traim si mai intens, si mai frumos si mai plini de recunostinta toate aceste momente. Poate o sa contemplam cu alti ochi libertatea pe care ne-o ofera calatoria, dupa gustul amar al izolarii. Poate… dar pana atunci, avem prezentul si nu uitati, avem timp. Pentru noi, pentru minte, pentru suflet.

Va trimit iubire! <3

 

 

Daca ti-a placut acest articol, e posibil sa iti placa si celalte articole asemanatoare din categoria WANDERLUST.